Revoluția mea (VII): 22.12.1989. Explozia

Pe 22 decemmbrie 1989, pe străzile Capitalei prezența militară era în masivă. În întreprinderile din București, oamenii au discutat ce se întâmplase în oraș, iar furia a crescut până la cote maxime. Muncitorii au oprit lucrul, apoi s-au organizat spontan în coloane care s-au îndreptat către centrul orașului.

La Comitetul Central, cuplul Ceaușescu și reprezentanții regimului aveau o activitate febrilă, încercând în continuare să organizeze represiunea violentă. Ceaușescu îl acuză pe ministrul Apărării, gral Vasile Milea, de trădare, deoarece acesta nu reușise să înăbușe în sânge demonstrațiile. Milea se retrage în biroul său și se împușcă în piept, murind după câteva ore. Anunțul sinuciderii "trădătorului Milea" este transmis la radio și televiziune. În același comunicat se anunță și instituirea stării de necesitate în întreaga țară.

Centrul Capitalei se umple de manifestanți. La CC, mulțimea furioasă asediază clădirea, încercând să pătrundă în interior. Soții Ceaușescu fug cu un elicopter de pe acoperișul Comitetului Central, iar revoluționarii victorioși ocupă clădirea și încep să țină discursuri de pe balcon.

Urmează ore de confuzie. La TVR, emisia este deschisă subit, în mijlocul zilei, iar actorul Ion Caramitru și Mircea Dinescu, însoțiți de alți revoluționari, anunță fuga dictatorului și proclamă victoria Revoluției. În toată țara, românii ies cu sutele de mii pe străzi, sărbătorind căderea regimului Ceaușescu. În Studioul 4 al TVR, redenumită acum "Liberă", vine în jurul orelor 14.30 și Ion Iliescu, care ține un discurs cvasi-politic și anunță că a vorbit cu gralul Stănculescu, că situația este "oarecum stăpânită", adaugă că "în momentul de faţă există garanţii că armata se află alături de popor", informează națiunea că "vom constitui un comitet de salvare națională care să înceapă să pună ordine", după care îi convoacă la Comitetul Central, "în jur de ora cinci, pe toţi cei responsabili care se pot angaja în această operă constructivă de care trebuie să ne apucăm chiar de astăzi".

Cu aceasta, Ion Iliescu a preluat de facto puterea în România.

La lăsarea întunericului,  în Piața Palatului a început o canonadă dezlănțuită. La TVRL a appărut fenomenul teroriștilor, iar anunțuri repetate, disperate, au indus o stare teribilă de panică în rândul populației. Peste tot în țară trupele au deschis focul asupra unor ținte neprecizate, iar faptul că, pe alocuri, s-au împărțit arme civililor n-a făcut decât să accentueze haosul.

Târziu, în noapte, s-a anunțat capturarea soților Ceaușescu.

În episodul de azi al podcastului meu: în Sinaia, aflăm în cel mai bizar mod cu putință de fuga lui Ceaușescu. participăm la demonstrații, iar Dan "Bucurie" ajunge chiar lider revoluționar, pentru un timp. Salvăm de la linșaj primarul comunist al orașului. Apoi, suntem intrigați și uluiți de canonada dezlănțuită în Capitală, și avem îndoieli că oamenii care dau ordine în clar la televizor știu ce fac. Noaptea, ieșim să apărăm și noi Revoluția, și descoperim că am rămas singurii revoluționari din stradă, împreună cu alți câțiva studenți aflați, și ei, în vacanță, și un pluton de Securitate, cu toți militarii înarmați până în dinți. Cu mâinile goale, ne uităm la soldații cu glonț pe țeavă de lângă noi și ne întrebăm dacă nu carecumva am făcut o eroare de judecată.