Revoluția mea (VIII): 23.12.1989. Bizareria

23 decembrie 1989 este cea mai sângeroasă zi a Revoluției. Cu toate că soții Ceaușescu au fost capturați și se află sub arest într-o unitate militară din Târgoviște, și cu toate că armata a fraternizat cu demonstranții, noul regim, condus de Ion Iliescu, cere insistent populației să "apere Revoluția", care s-ar afla sub atacul unor "teroriști" deosebit de bine antrenați, dota'i cu tehnică militară superioară, care ar purta un război diversionist împotriva trupelor regulate, dar și a civililor din România.

Din Studioul 4 al TVRL se difuzează un șuvoi de informații neverificate, care paichează populația și mențin încordarea la cote maxime. Se anunță permanent otrăviri ale rezervelor de apă, deplasări de coloane teroriste, atacuri aeriene, capcane de toate felurile. E o stare generală de confuzie amestecată cu groază. Pe străzile din marile orașe al României, Armata a desfășurat mii de soldați înarmați cu muniție de război, blindate ușoare și grele, iar trupele sunt înconjurate de civili, care indică adesea militarilor unde să tragă. Rezultatul este o canonadă interminabilă, care duce la moartea și rănirea inutilă a sute de oameni, la incendierea și distrugerea unor obiective civice semnificative.

În episodul de azi al podcastului meu: ne întoarcem acasă cu unul din trenurile Revoluției; îmi pierd carnetul de student la un filtru; decid să mă duc să apăr fabrica de teroriști; la poarta întreprinderii, un coleg îmi cere buletinul și legitimația, ca să se asigure că nu sunt terorist; îmi vine să-i trag un pumn în nas, dar este înarmat și amenințător.