Revoluția mea (XI): 26.12.1989. Sfârșitul

După execuția soților Ceaușescu, "luptele" au încetat practic peste tot în România. Pe ici, pe colo, câte un soldat nervos a mai slobozit o serie scurtă spre nicăieri, dar canonade dezlănțuite, precum cele din zilele anterioare, nu s-au mai produs. Românii s-au trezit, în sfârșit, în noua lor realitate, iar Ion Iliescu și tovarășii săi de luptă au început să construiască o nouă structură de putere, bazată, după cum s-a văzut ulterior, în mare măsură pe oamenii celei vechi.

Episodul de azi al podcastului meu este și ultimul din această serie. Din moment ce teroriștii nu mai sunt pe nicăieri și nu mai amenință nimic, decid să plec acasă; starea de confuzie se menține, oarecum, dar de-acum are unele accente hilare; vorbesc cu un soldat de lângă TVRL, care-mi descrie o problemă neașteptată de logistică; mai departe în drumul meu, preiau paza unei intersecții, împreună cu prietenul meu din copilărie, Mihai; de data asta, arma noastră e o coadă de mătură; oprim un cuplu de suspecți care ne crește pulsul și ne fâstâcește.